Adiție de os: tipuri, prețuri și când o poți evita

·27 min citire
Adiție de os: tipuri, prețuri și când o poți evita
Răspunsul scurt

Adiția de os este intervenția prin care se reconstruiește osul maxilarului acolo unde s-a pierdut, ca implantul să aibă în ce să se fixeze. Se poate executa în aceeași ședință cu implantul sau separat, cu patru până la șase luni de vindecare între ele.

La Betadent Clinic, în Cluj-Napoca, o adiție de os pornește de la 2.500 de lei pentru un volum mic de material și ajunge la 7.500 de lei pentru reconstrucțiile ample cu os propriu, prin tehnica Khoury.

Dar prima întrebare nu e cât costă. E în ce direcție ai pierdut osul. Un deficit de lățime se rezolvă altfel — și de două ori mai ieftin — decât unul de înălțime.

Actualizat: 9 noiembrie 2026 · Dr. Timea Muntean, medic stomatolog, implantologie

Majoritatea pacienților care ajung la noi cu verdictul „nu ai os pentru implant" nu știu un lucru esențial: osul nu lipsește pur și simplu. Lipsește într-o anumită direcție, într-un anumit volum, într-un anumit loc. Și de asta depinde tot — ce intervenție se face, cât durează și cât costă.

Doi pacienți pot auzi aceeași propoziție și pot avea nevoie de lucruri complet diferite. Unul are nevoie de o intervenție de douăzeci de minute și 2.500 de lei. Celălalt are nevoie de o reconstrucție cu os recoltat din propria mandibulă, 7.500 de lei și patru luni de așteptare.

Articolul ăsta explică diferența.

Prima întrebare: în ce direcție lipsește osul

Creasta osoasă în care se înșurubează un implant are trei dimensiuni. Un implant obișnuit are nevoie, simplificând, de aproximativ 6 milimetri de lățime și 8-10 milimetri de înălțime, plus o margine de siguranță de os în jurul lui, de circa un milimetru și jumătate pe fiecare parte.

Osul se poate pierde pe oricare dintre aceste direcții, iar dificultatea diferă mult:

Deficit de lățime (orizontal)

Creasta e înaltă, dar prea subțire — ca o lamă de cuțit. E cel mai frecvent caz și cel mai ușor de rezolvat. Osul se adaugă pe exteriorul crestei, se acoperă cu o membrană și se așteaptă. Aici intră majoritatea adițiilor de 2.500 și 3.500 de lei.

Deficit de înălțime (vertical)

Creasta e lată, dar prea joasă. E problema grea. Osul adăugat în înălțime nu are pereți care să-l țină pe loc, nu primește același aport de sânge și se resoarbe mai ușor. Aici sunt necesare tehnicile cu os propriu și lamelă corticală fixată cu șuruburi.

Deficit combinat

Creasta e și subțire, și joasă — tipic după o extracție veche, cu infecție, sau după ce o proteză mobilă a apăsat pe aceeași zonă timp de zece ani. E cazul în care tehnica Khoury își arată valoarea.

Creastă intactă

lățime înălțime

Referința: implantul intră fără nicio reconstrucție.

Deficit de lățime

lățime înălțime

Linia punctată arată ce s-a pierdut.

  • 2.500–4.500 lei

Deficit de înălțime

lățime înălțime

Osul adăugat aici nu are pereți care să-l țină.

  • de la 5.000 lei

Deficit combinat

lățime înălțime

Aici tehnica Khoury își arată valoarea.

  • 5.000–7.500 lei

Toate cele patru secțiuni sunt la aceeași scară. Linia punctată marchează conturul crestei intacte.

Dacă ți s-a spus doar „trebuie adiție de os", întreabă trei lucruri: cât os lipsește, în ce direcție, și ce tehnică se propune. Răspunsul la a doua întrebare explică prețul la fel de mult ca răspunsul la prima.

Toate aceste măsurători se citesc pe o tomografie CBCT. Nu pe o radiografie panoramică — aceea e o imagine plată, bidimensională, pe care lățimea crestei nu se vede deloc. Un plan de implant făcut pe panoramică e un plan făcut pe jumătate din informație.

De ce se pierde osul după extracție

Osul maxilarului nu există de dragul lui. Există ca să susțină dinți. Din momentul în care dintele nu mai e, osul care îl ținea își pierde rostul, iar organismul îl retrage.

Procesul are o logică și un calendar:

  • Peretele exterior cedează primul. Lamela osoasă de pe partea obrazului e subțire, uneori sub un milimetru, și depinde în întregime de rădăcina dintelui pentru aportul de sânge. Fără rădăcină, dispare. De aici regula practică: creasta se îngustează înainte să se scurteze.
  • Primul an e decisiv. Cea mai mare parte a pierderii se produce în primele luni după extracție. După aceea procesul continuă, dar mult mai lent.
  • Nu se oprește niciodată complet. Un spațiu edentat de douăzeci de ani arată radical diferit de unul de doi ani.
  • Protezele mobile accelerează procesul. O proteză care se sprijină pe gingie apasă pe creastă la fiecare masă. Presiunea aceea, repetată ani de zile, grăbește resorbția. E motivul pentru care pacienții cu proteze vechi au cel mai greu de reconstruit os.

Consecința comercială e neplăcută, dar e corect să fie spusă: amânarea costă bani. Nu metaforic. Un implant pus la trei luni după extracție poate să nu aibă nevoie de nicio adiție. Același loc, la cinci ani, poate să ceară o reconstrucție de 5.000 de lei.

Cea mai ieftină adiție de os e cea pe care o faci la extracție

Există un moment în care osul se poate păstra aproape gratuit, comparativ cu ce costă să-l reconstruiești mai târziu: chiar în ședința de extracție.

Când dintele iese, rămâne o alveolă — gaura în care era rădăcina. Lăsată liberă, se umple cu os, dar nu cu tot osul care era acolo, și pereții se prăbușesc spre interior. Dacă în schimb alveola se umple cu material de adiție și se acoperă, volumul crestei se păstrează în mare parte.

Se numește conservarea alveolei, sau prezervare alveolară. Diferența de cost e cea care contează:

MomentulCe se faceOrdinul de mărime
La extracțieSe umple alveola, se păstrează volumul existentcel mai ieftin
La 1-2 aniAdiție de lățime, cu membrană2.500-3.500 lei
La 5-10 aniReconstrucție în lățime și înălțime, cu os propriu5.000-7.500 lei

Nu orice alveolă are nevoie de asta. La un molar de minte extras, care nu va primi niciodată implant, nu are rost. Dar la un dinte din zona frontală sau la orice dinte care va fi înlocuit cu implant, e cea mai bună investiție din tot parcursul.

Dacă ți se scoate un dinte pe care îl vei înlocui cu implant, întreabă în aceeași ședință dacă alveola se poate conserva. După ce peretele exterior s-a resorbit, nu mai ai ce conserva — ai ce reconstrui.

Din ce se face adiția de os

Materialul care se pune în locul osului lipsă nu e un singur lucru. Sunt patru categorii, cu roluri diferite, și de regulă se folosesc în combinație.

Os propriu (autolog)

Recoltat de la pacient, din altă zonă a maxilarului.

  • Singurul material care conține celule osoase vii
  • Cea mai mare capacitate de a genera os nou
  • Standardul la deficitele mari și verticale
  • Necesită o a doua zonă operată
  • Cantitate limitată

Substituenți osoși

Granule de origine animală, umană donoare sau sintetică.

  • Disponibili în orice cantitate
  • Fără zonă donoare, fără operație suplimentară
  • Funcționează ca schelet: osul propriu crește prin ei
  • Nu generează os singuri
  • Suficienți la deficitele mici și medii

Mai pe îndelete, cele patru tipuri:

  • Autogrefă — os propriu. Are toate cele trei calități pe care le poate avea un material de adiție: aduce celule capabile să formeze os, aduce proteine care le stimulează, și oferă structura în care osul crește. Celelalte categorii oferă doar ultima.
  • Xenogrefă — de origine animală, cel mai frecvent bovină, procesată până rămâne doar scheletul mineral. Se resoarbe foarte lent, ceea ce e un avantaj când scopul e să menții volumul.
  • Alogrefă — os uman provenit din bănci de țesut, procesat și sterilizat.
  • Material sintetic — fosfați de calciu, fabricați în laborator. Compoziție controlată, resorbție mai rapidă.

Ce folosim noi, concret

La adițiile orizontale — cele care rezolvă deficitul de lățime, adică majoritatea cazurilor — lucrăm cu un amestec de xenogrefă și os propriu, recoltat de la pacient în aceeași intervenție.

Combinația nu e un compromis între cele două, e felul în care fiecare acoperă limita celeilalte. Osul propriu aduce celulele vii și capacitatea de a genera os nou, dar e în cantitate mică. Xenogrefa aduce volumul și, resorbindu-se lent, menține forma până când osul propriu ocupă spațiul. Separat, fiecare ar funcționa mai prost: numai os propriu înseamnă prea puțin material, numai xenogrefă înseamnă un schelet fără nimic care să-l populeze rapid.

La sinus lift folosim doar xenogrefă, plus PRF. Acolo problema e alta — spațiul câștigat sub membrană trebuie menținut ani de zile, iar un material care se resoarbe lent e exact ce trebuie.

Prețurile din lista noastră includ atât materialul, cât și intervenția. Cantitatea exactă se stabilește după tomografie și se trece în devizul scris.

Tehnica Khoury: os propriu, pentru deficitele mari

Aici e partea pe care puține clinici din Cluj o oferă și aproape niciuna nu o explică.

Când lipsește os mult, mai ales în înălțime, substituenții în granule nu sunt suficienți. Granulele nu au rigiditate. Dacă le pui într-un loc fără pereți care să le țină, se deplasează, iar presiunea gingiei de deasupra le turtește. Rezultatul: adaugi 5 milimetri și câștigi 2.

Soluția clasică la problema asta a fost grefa în bloc: se recolta o bucată compactă de os și se înșuruba pe creastă. Funcționa, dar avea un defect fundamental. Un bloc compact de os se revascularizează greu. Vasele de sânge trebuie să pătrundă din exterior spre interior printr-un material dens, iar procesul durează. Până se întâmplă, o parte din bloc moare și se resoarbe. Se pierdea des o treime din volumul câștigat.

Tehnica descrisă de Fouad Khoury inversează logica, și e o idee elegantă:

  1. Se recoltează o lamelă corticală subțireDe regulă din regiunea retromolară a mandibulei, din spatele ultimului molar. Zona nu are rol estetic și nu rămâne nimic vizibil.
  2. Lamela se fixează cu microșuruburi, la distanță de creastăNu lipită pe os, ci la câțiva milimetri de el. Se creează astfel o cutie: creasta pe o parte, lamela pe cealaltă.
  3. Spațiul dintre ele se umple cu os propriu particulatOs mărunțit, recoltat în aceeași intervenție. Fiind în particule, se revascularizează rapid — exact ce nu reușea blocul compact.
  4. Lamela corticală ține forma, interiorul se transformă în os viuLamela joacă rolul pe care într-o adiție obișnuită îl joacă membrana: menține spațiul și împiedică gingia să preseze grefa.

Rezultatul: rigiditatea unei grefe în bloc, dar cu interiorul care se vindecă în ritmul osului particulat. Se obține volum vertical predictibil, acolo unde celelalte tehnici dau rezultate inconstante.

Un detaliu care se vede pe lista de prețuri

Pe lista noastră publică, liniile de adiție osoasă obișnuită specifică membrana — „cu os și membrană neresorbabilă", „cu os, pini și membrană pericardică". Liniile de tehnică Khoury nu menționează nicio membrană.

Nu e o omisiune. În tehnica Khoury, lamela corticală este membrana. Nu mai ai nevoie de una artificială când ai una din osul propriu al pacientului, fixată cu șuruburi.

Tehnica are și dezavantaje reale, pe care e corect să le știi: necesită o a doua zonă operată, durează mai mult, umflătura postoperatorie e mai mare, și cere experiență chirurgicală. De asta nu se face oriunde și de asta costă 5.000 de lei pentru unul-doi dinți și 7.500 pentru mai mult de doi.

Și de asta nu o propunem la orice caz. Pentru un deficit de lățime la un singur dinte, e disproporționată. Pentru o creastă prăbușită în lățime și înălțime, pe care urmează patru implanturi, e singura variantă care dă un rezultat previzibil.

Membrana: resorbabilă sau nu

La adițiile care nu folosesc tehnica cu lamelă corticală, materialul de adiție trebuie acoperit cu o membrană. Rolul ei nu e să țină osul, ci să țină gingia afară.

Celulele gingiei se multiplică mult mai repede decât cele osoase. Dacă le lași acces la grefă, umplu spațiul înainte ca osul să aibă timp să se formeze. Membrana e o barieră care cumpără timp pentru os. De aici și numele procedurii: regenerare osoasă ghidată.

Membrană resorbabilă

Pe lista noastră: membrana pericardică, la linia de GBR.

  • Se dizolvă singură în câteva luni
  • Nu necesită a doua intervenție
  • Mai suplă, se adaptează bine pe creastă
  • Nu menține spațiul la fel de ferm
  • Potrivită la deficitele mici și medii

Membrană neresorbabilă

Pe lista noastră: linia de adiție de 1-2 cc.

  • Rămâne intactă pe toată durata vindecării
  • Menține forma chiar sub presiune
  • Rezultat mai predictibil la defecte mari
  • Trebuie îndepărtată printr-o a doua intervenție
  • Mai sensibilă la expunere

La linia de GBR apar și pini. Sunt piese metalice mici cu care membrana se fixează de os, ca să nu se miște. Pare un detaliu, dar o membrană care se deplasează în prima săptămână anulează toată intervenția. Faptul că apar explicit pe lista de prețuri înseamnă că nu sunt o opțiune improvizată.

Separat de membrană, există și PRF — fibrină bogată în trombocite, obținută din propriul sânge al pacientului și centrifugată în cabinet. Nu e material de umplutură, e un concentrat al propriilor factori de vindecare. Noi îl folosim la sinus lift; dacă e indicat și în cazul tău, se discută la planificare.

Adiție de os și implant: în aceeași ședință sau separat?

Întrebarea asta decide cât durează tot tratamentul, și răspunsul nu depinde de preferințe.

Depinde de un singur lucru: implantul poate fi stabil din momentul în care e inserat, folosind osul care există deja?

În aceeași ședință

Când osul rămas ancorează implantul ferm, iar adiția doar completează un defect în jurul lui.

  • O singură intervenție, o singură vindecare
  • Tratament mai scurt cu câteva luni
  • Cost total mai mic
  • Cere os rezidual suficient

În două etape

Când implantul nu ar avea unde să se ancoreze stabil înainte ca osul nou să se formeze.

  • Se reconstruiește osul, se așteaptă, apoi se pune implantul
  • Patru-șase luni în plus
  • Două intervenții
  • Singura variantă corectă la deficitele mari

Un implant inserat într-un os insuficient, cu speranța că adiția îl va salva, e un implant care se va pierde. Prefer să explic unui pacient de ce trebuie să aștepte patru luni decât să-i explic peste un an de ce a pierdut implantul și osul odată cu el.

Decizia se ia pe tomografie, înainte de intervenție, nu pe scaun în timpul ei. Dacă în timpul operației situația se dovedește diferită de ce arăta imagistica, se schimbă planul — și ți se explică de ce.

Cât costă o adiție de os în Cluj-Napoca

Prețurile de mai jos sunt cele din lista noastră publică, valabile la data actualizării articolului.

ProcedurăPreț
Adiție osoasă 1-2 cc, cu os și membrană neresorbabilă2.500 lei
Adiție osoasă peste 1-2 cc3.500 lei
Adiție osoasă GBR, cu os, pini și membrană pericardică3.000-4.500 lei
Os autolog, tehnica Khoury, 1-2 dinți5.000 lei
Os autolog, tehnica Khoury, peste 2 dinți7.500 lei
Sinus lift intern, per dinte1.500 lei
Sinus lift extern, per dinte3.500 lei
Consultație de specialitate200 lei

Prețurile includ intervenția și materialul de adiție. Nu includ implantul, lucrarea protetică și tomografia.

Ce înseamnă „1-2 cc"

Un centimetru cub e un cub cu latura de un centimetru. Pare puțin, dar pentru reconstrucția unui singur dinte în lățime e de regulă suficient. Pragul de 1-2 cc din lista de prețuri e, practic, linia care separă un defect local de o reconstrucție de zonă.

Prima consecință practică: volumul necesar nu se poate estima fără tomografie. De asta la telefon primești un interval, nu un preț. Cifra exactă apare în devizul scris de după CBCT.

Cum arată asta față de restul orașului

Pentru o regenerare osoasă ghidată, prețurile publicate în Cluj ajung la 5.000 de lei. La noi, aceeași procedură e între 3.000 și 4.500. La sinus lift extern diferența e în celălalt sens: 3.500 la noi, față de 3.000 publicat în altă parte.

Nu ne prezentăm drept cei mai ieftini. Diferența reală nu e de câteva sute de lei la o procedură, ci dacă procedura propusă e cea potrivită. O adiție de 2.500 de lei făcută unde trebuia una de 5.000 e cea mai scumpă adiție posibilă, pentru că se face de două ori.

Costul total, de la os lipsă la dinte final

Adiția nu e un tratament în sine. E o etapă. Iată socoteala completă pentru un singur dinte, în patru scenarii:

EtapăAdiție 1-2 ccAdiție peste 1-2 ccGBRKhoury
Consultație de specialitate200 lei200 lei200 lei200 lei
Adiție de os2.500 lei3.500 lei4.500 lei5.000 lei
Implant Neodent by Straumann2.250 lei2.250 lei2.250 lei2.250 lei
Coroană integral zirconiu1.100 lei1.100 lei1.100 lei1.100 lei
Total~6.050 lei~7.050 lei~8.050 lei~8.550 lei

Cu implant MIS, fiecare total scade cu 250 de lei. Cu Straumann BLX, crește cu 1.250. La toate se adaugă tomografia și, dacă dintele vechi mai e pe loc, extracția.

Uită-te la primul și la ultimul total. Diferența între cel mai simplu și cel mai complex scenariu, pentru același dinte, e de 2.500 de lei — și depinde în mare măsură de cât ai așteptat.

Pentru cazurile în care lipsesc toți dinții de pe o arcadă, socoteala e alta și de regulă mult mai favorabilă: soluțiile de tip All-on-4 și All-on-6 sunt concepute special ca să folosească osul existent și să ocolească adiția. Detaliile despre implanturi, mărci și etape sunt pe pagina de implant dentar.

Cât durează vindecarea

Cifrele de mai jos sunt intervale orientative. Momentul exact la care se poate insera implantul se stabilește pe o tomografie de control, nu pe calendar.

Tip de intervențiePână la implant
Conservarea alveolei la extracție3-4 luni
Adiție de lățime, volum mic4-6 luni
GBR, defect mediu4-6 luni
Reconstrucție cu os propriu, tehnica Khoury4-6 luni
Adiție simultană cu implantulfără etapă separată

De adăugat la oricare dintre ele: după inserarea implantului mai urmează perioada de integrare, apoi lucrarea protetică. Un caz care pornește cu o reconstrucție mare poate ajunge, realist, la zece-douăsprezece luni de la prima intervenție până la dintele final.

Suturile se îndepărtează la zece-paisprezece zile. Umflătura e maximă la 48-72 de ore și scade apoi progresiv. Nu-ți face planuri pentru evenimente importante în prima săptămână după o reconstrucție amplă.

Riscurile, spuse pe șleau

O adiție de os e o intervenție chirurgicală, nu o manoperă de rutină. Rata de succes e mare, dar nu e 100%, și pacienții au dreptul să știe ce poate merge prost înainte, nu după.

RiscCe înseamnă și ce se face
Expunerea grefei sau a membranei Cel mai frecvent incident. Gingia de deasupra se desface și materialul ajunge în contact cu cavitatea orală, care nu e sterilă. În funcție de mărimea expunerii, se poate gestiona local sau duce la pierderea parțială a grefei. Fumatul și presiunea unei proteze mobile sunt cele două cauze principale — ambele controlabile de pacient.
Infecția Se manifestă cu durere crescândă după ziua a treia, umflătură care nu scade, uneori secreție. Se tratează cu antibiotic; în cazurile severe materialul trebuie îndepărtat. De asta infecțiile dentare și boala parodontală se tratează înainte de adiție, nu în paralel.
Câștig osos insuficient Osul se formează, dar nu atât cât era nevoie. Se reevaluează pe tomografie și, în funcție de cât lipsește, se poate folosi un implant mai scurt sau se reia adiția. Motivul pentru care se adaugă un surplus la planificare.
Tulburări de sensibilitate La recoltarea de os din mandibulă, nervii din zonă pot fi iritați, cu amorțeală temporară a buzei inferioare, a bărbiei sau a limbii. De regulă tranzitorie. Traiectul nervilor se evaluează pe CBCT exact pentru a stabili o zonă donoare sigură.
Disconfort la zona donoare Când se recoltează os propriu, ai două locuri operate, nu unul. Zona donoare se vindecă bine și nu rămâne nimic vizibil, dar contribuie la umflătură și la disconfortul din primele zile.

Dacă apare durere care crește după ziua a treia, în loc să scadă, sună la cabinet. Nu aștepta controlul programat.

Ce nu ai voie să faci după o adiție de os

Succesul unei adiții depinde de chirurg în primele două ore și de pacient în următoarele două luni. Lista de mai jos nu e birocrație.

  • Nu purta proteza mobilă peste zona grefată. Primul pe listă, pentru că e cel mai des ignorat. O proteză apasă exact pe locul operat și e o cauză clasică de expunere a grefei. Dacă ai nevoie de ea, trebuie modificată și scobită în zona respectivă — înainte de intervenție, nu după.
  • Nu fuma. Fumatul reduce aportul de sânge în gingie exact când grefa are cea mai mare nevoie de el. E factorul modificabil cu cel mai mare impact asupra reușitei. Dacă nu poți renunța definitiv, renunță cel puțin două săptămâni înainte și două luni după.
  • Nu periaja direct zona operată. Restul dinților, da, obligatoriu. Peste plagă, nu — se folosește clătirea cu soluția recomandată, fără să faci vacuum în gură.
  • Nu trage de buză ca să te uiți. Tentația e mare. Tracțiunea pe plagă în primele zile desface exact ce trebuie să stea pe loc.
  • Nu mânca dur și nu mesteca pe partea operată. Alimentație moale, nici fierbinte, nici cu semințe sau coji care se pot insinua în plagă.
  • Nu face efort fizic intens în primele zile. Crește tensiunea și sângerarea.
  • Nu lua decizii singur despre medicație. Antiinflamatorul prescris are rolul lui. Dacă ești pe anticoagulante sau pe tratamente care afectează osul, ni le spui înainte.

Dacă adiția a fost făcută în zona molarilor de sus, împreună cu un sinus lift, se adaugă restricțiile specifice de acolo: nu sufli nasul, strănuți cu gura deschisă, nu bei cu paiul.

Când se poate evita o adiție de os

Nu orice os insuficient cere reconstrucție. Uneori se poate lucra cu osul existent, iar asta înseamnă mii de lei și luni de așteptare economisite. Merită întrebat la fiecare plan de tratament.

  • Implanturi scurte. Implanturile moderne de lungime redusă funcționează predictibil în multe situații în care, cu zece ani în urmă, se făcea obligatoriu adiție. Dacă ai înălțime limitată dar lățime bună, e prima variantă de verificat.
  • Implanturi cu diametru redus. La incisivii inferiori și la spațiile înguste, un implant subțire poate intra în creasta existentă fără să ceară lărgire.
  • Inserare înclinată. Osul nu lipsește uniform. Un implant plasat sub un unghi diferit poate găsi os suficient la câțiva milimetri de locul „evident", iar înclinarea se compensează protetic.
  • Un plan protetic diferit. Dacă dintele lipsă poate fi înlocuit mutând poziția implanturilor, sau printr-o punte pe implanturile vecine, adiția devine inutilă. Aici se câștigă cel mai mult — și aici se gândește cel mai puțin.
  • Pentru arcade complete, conceptele cu implanturi înclinate distal sunt făcute exact ca să folosească osul din zona frontală, care se păstrează mai bine, și să ocolească zonele atrofiate din spate.
  • Pentru atrofiile extreme există soluții de nișă, cum sunt implanturile zigomatice, care se ancorează în osul obrazului. Sunt intervenții speciale și se evaluează separat, de la caz la caz.

Întrebarea pe care merită să o pui la orice consultație de implantologie nu e „cum se face adiția". E: „se poate evita în cazul meu, și dacă nu, de ce nu?" Un medic care are răspunsul la a doua întrebare a analizat cazul.

Și o notă de onestitate: dacă nu vrei implant, nu ai neapărat nevoie de os. O punte pe dinți naturali sau o proteză nu cer adiție. Adiția de os se face pentru implant, nu pentru sănătate în sine.

Cine nu e candidat

Unele situații contraindică adiția, altele doar o amână până se rezolvă.

  • Infecție activă în zonă — dinți cu abces, chisturi, boală parodontală netratată. Se tratează întâi. Materialul de adiție pus în vecinătatea unei infecții se pierde.
  • Tratamente antiresorbtive — bisfosfonați și medicamente similare, mai ales în forma injectabilă, folosite în osteoporoză sau în oncologie. Afectează modul în care osul se remodelează și cresc un risc specific, de aceea orice tratament de acest tip trebuie declarat înainte, chiar dacă l-ai luat în trecut. Nu înseamnă automat refuz, înseamnă evaluare separată, uneori împreună cu medicul curant.
  • Radioterapie în zona capului și gâtului — modifică vascularizația osului. Se evaluează individual.
  • Diabet necontrolat — cu glicemia echilibrată, adiția se poate face. Necontrolat, riscul de infecție și de vindecare deficitară crește semnificativ.
  • Fumat intens și continuu — nu e o contraindicație absolută, dar e cel mai puternic factor de risc pentru expunerea grefei. La reconstrucțiile mari, la un pacient care nu intenționează să întrerupă fumatul, e corect să-ți spunem în avans că șansele scad.
  • Igienă orală deficitară — se corectează înainte. O adiție într-o gură neîntreținută e o investiție cu termen scurt.

Dacă te regăsești în vreuna dintre situațiile de mai sus, nu înseamnă că nu se poate face nimic. Înseamnă că planul se construiește altfel și că discuția începe cu starea generală, nu cu tipul de implant.

Vrei să știi exact cât os ai, înainte să discuți prețuri?

La consultația de implantologie se măsoară pe tomografie lățimea și înălțimea crestei, se stabilește dacă adiția de os e necesară, dacă poate fi evitată și ce tehnică se potrivește. Pleci cu un deviz scris, cu toate pozițiile.

Programează o consultație sau sună direct: 0745 577 790

Întrebări frecvente

Doare o adiție de os?

Intervenția se face cu anestezie locală și nu doare. Disconfortul apare după, în primele două-trei zile, și se controlează cu medicația prescrisă.

Umflătura e de regulă mai vizibilă decât durerea, mai ales la reconstrucțiile mari și când s-a recoltat os propriu. Cedează progresiv într-o săptămână.

Se poate pune implantul în aceeași ședință cu adiția de os?

Da, dacă osul rămas e suficient ca implantul să fie stabil din momentul inserării, iar adiția doar completează un defect în jurul lui.

Dacă implantul nu are unde să se ancoreze stabil, adiția se face separat, iar implantul se inserează după vindecare. Decizia se ia pe tomografie, nu la cerere.

Cât os se pierde dacă aștept?

Cea mai mare parte a pierderii se produce în primul an după extracție, iar lățimea crestei se reduce mai mult și mai repede decât înălțimea. După aceea procesul continuă lent, dar nu se oprește.

Practic: cu cât aștepți mai mult, cu atât crește probabilitatea să ai nevoie de o adiție de os mai amplă și mai scumpă. Un loc care azi ar accepta un implant fără nicio reconstrucție poate cere, în câțiva ani, o intervenție de mii de lei.

Osul adăugat se resoarbe în timp?

O parte din volumul grefat se remodelează în primele luni. E un proces normal, luat în calcul la planificare — de asta se adaugă un mic surplus față de strictul necesar.

Odată ce implantul e inserat și pus în funcție, osul din jurul lui primește stimulul mecanic care îl menține. O grefă lăsată fără implant, însă, se resoarbe treptat: osul nu are motiv să rămână acolo dacă nimic nu îl solicită.

De unde se recoltează osul propriu?

Pentru reconstrucțiile din tehnica Khoury, zona donoare uzuală e regiunea retromolară a mandibulei, din spatele ultimului molar. Se recoltează o lamelă corticală subțire și os particulat.

Zona nu are rol estetic, se vindecă acoperită de mucoasă și nu lasă nimic vizibil. Traiectul nervilor din zonă se verifică pe tomografie înainte, exact pentru a stabili o zonă de recoltare sigură.

Pot purta proteza mobilă peste zona cu adiție de os?

Nu, nu în forma în care o purtai. O proteză mobilă apasă exact pe locul grefat și e una dintre cauzele frecvente de expunere a grefei și de eșec.

Dacă ai nevoie de ea din motive estetice sau funcționale, trebuie modificată și scobită în zona respectivă. Asta se discută și se face înainte de intervenție. E unul dintre cele mai importante detalii practice din tot parcursul și se trece prea des cu vederea.

Care e diferența dintre adiție de os și sinus lift?

Sinus lift-ul adaugă os doar într-un singur loc: sub sinusul maxilar, pentru a câștiga înălțime la molarii și premolarii de sus. Adiția de os reconstruiește creasta în sine, în lățime sau în înălțime, și se poate face oriunde pe arcadă.

Uneori sunt necesare amândouă în același caz: un sinus lift pentru înălțime și o adiție pe exteriorul crestei pentru lățime. Diferă și materialul — la sinus lift folosim doar xenogrefă, la adițiile orizontale un amestec de xenogrefă și os propriu. Detaliile despre prima procedură sunt în articolul despre sinus lift.

Se poate face implant fără adiție de os?

Deseori, da. Implanturile scurte, cele cu diametru redus și inserarea înclinată permit folosirea osului existent fără reconstrucție. Un plan protetic gândit diferit poate și el elimina complet nevoia de adiție.

Întrebarea corectă la consultație nu e cum se face adiția, ci dacă poate fi evitată în cazul tău. Dacă nu poate, merită să afli de ce nu.

Dr. Timea Muntean — medic stomatolog, implantologie. Betadent Clinic, Cluj-Napoca.

Articolul are scop informativ și nu înlocuiește consultația de specialitate. Indicația pentru adiție de os, tehnica aleasă, materialul folosit și momentul inserării implantului se stabilesc individual, după examinare clinică și tomografie CBCT. Prețurile sunt valabile la data actualizării articolului și se comunică integral în devizul scris emis la consultație.

Programeaza o consultatie la Betadent Clinic

Clinica stomatologica si laborator de tehnica dentara sub acelasi acoperis, in Cluj-Napoca.